Veneţia, miraculosul verde al iubirilor pereche, labirint succesiv şi logii auriu princiare ce ascund tainic prin cotloane dantelate umezeala de arome din prea mult iubit, spaţiu invadat de straturi ale plantelor zdrelite în nopţi tainic pătimaşe, cu multiple punţi de mătase ce sună gotic când poartă paşii pe ele, Veneţia se reinventează din albastrul ei ideal, din detalii mereu decupate prin propriile ei imaginaţii: apele ce o susţin.
Veneţia e armonia ce leagă structurile cele mai neapărate ale sufletului printr-un simplu ritm de paşi în doi. Pentru că unde, inventată pe un ţărm de aramă, se întâmplă mai desăvârşit decât aici, magia de a da o mai gravă semnificaţie acestei cifre doi?
Pictură în acorduri, Veneţia imprimă în spaţiul spiralat al iubirilor ei pereche, oglindirile curbe, secvenţe multiplicate bătute în piatra detaliilor arhitectonice încurcate în propriile lor dantelării, coduri îmbibate în acuarela străzilor albastre, trasee ce se mulează ca niciunde altundeva, după contururile perechilor ce se sărută în roşii bijuterii plutitoare legănate din prea multe priviri pe sub punţile trafouri, între orele dintre noapte şi zi... Veneţia e anotimpul cuvintelor celor mai subtile, ce sună cât tăcerile lor... Veneţia e definiţia iubirii însăşi..
Ea e povestea îmbrăcată în metafore, cât să nu te rătăceşti prin labirint, în timp ce vei ascunde în buzunare spre păstrare, tainic, o cifră doi, într-o delicată roşie ambarcaţiune, din două cifre unu, reverberând…
photo: dana stefan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu