Femei cu pupile marite si femei cu pupile cat acul de gamalie

La o masa verde tu de o parte si eu de alta.
Tu spui asa:
-Asculta, uita-te in ochii mei, sa-ti spun eu ceva..
(Si eu ridic privirea si ma uit direct in ochii tai.)
Si tu spui:
-Asculta, barbatii stiu ca femeile sunt de doua feluri. Femei care atunci cand le vorbesti la o masa verde au pupilele marite, si femei care atunci cand le vorbesti
la o masa verde, au pupilele cat acul de gamalie.
Barbatii ca mine, stiu ca femeile cu pupilele marite pot fi usor rasturnate pe spate, au in ele materie din aceea curgatoare, gata sa explodeze sub maini,
pupilele vorbesc singure asa marite ele, si spun provocator "prinde-ma in maini barbate, framanta albastrul meu cat sa nu mai ramana piatra pe piatra"..
Pentru ca femeile cu pupilele marite au nari dilatate ca si animalele neinfrante, ca si iepele acelea salbatice cu picioare subtiri din fibra de otel si coama sidefie
in care stau incalcite miresmele pamantului batatorit din prea mult iubit..
Toate acestea se oglindesc in pupilele marite ale femeii cu pupile marite, si noi barbatii stim deodata ca acest gen de femeie te lasa sa o desfaci, sa o scormonesti si sa o parcurgi si cu mana si cu limba si cu privirea..
(Te uitzi la mine si zambesti din ochi. Eu stau neclintita cu ochi in ochii tai. Si nu zambesc deloc).
-Asculta, spui tu iar, si femeile cu pupilele cat acul de gamalie, bine bine, cand stau ele la masa verde cu ochi in ochii mei, eu fac asa si le spun povestea aceasta despre femeile cu pupile marite si cele cu pupile cat acul de gamalie..
Si ma uit in ochii uneia ca asta, ultima, nestarnita, si stiu sigur ca ea incepe sa se intrebe: "Oare cum sant ochii mei? Au pupilele marite? Sa stie oare barbatul acesta tot ce inseamna materia mea curgatoare, si sa simta el din cauza pupilelor mele marite ca eu ma topesc sa ma framante el in maini, cat sa nu mai ramana
piatra pe piatra? Sau nu am pupilele marite si atunci sa stie ca de gamalie fiind ele, eu nu sunt pregatita pentru un barbat atat de napraznic ca el?.."
(Tu privesti in ochii mei, cu aer strengaresc si complice, provocator cumva, si eu privesc neclintita ochi in ochii tai.)
-Asculta, spun eu incet..Ai...pupilele...marite..
(Si te tin din ochi, ochi in ochi, pina nu mai ramane
clipit..)
Tu ramai suspendat in mijlocul povestii tale, si pentru ca esti barbat din acela, barbat ca tine, napraznic, si neinfrant,nu-ti mai ramane decit o singura replica. Pentru ca la o masa verde, eu stiu, asa asterne un barbat cuvinte,
nu din nevoia meschina de a starni din coji, ci din placerea de a simti aromele miezurilor, din drag de cuvinte potrivite intr-un scenariu inventat din nevoie
de miezuri..
Tu ma privesti in ochi si-mi spui soptit:
"Prinde-ma in maini femeie, si framanta sufletul meu cat sa nu mai ramana piatra pe piatra.. "

photo: hans hartung