Este o carte in biblioteca parintilor mei, pe care eu n-am citit-o niciodata.
"O zi din viata unui copil egiptean".
Coperta e in regula, e desenata, cartea e potrivita, si culmea e ca desi nici macar n-am deschis-o vreodata (fara sa-mi explic), imi e cu siguranta cea mai integrata intim in compozitia mea interioara.
M-am obisnuit sa cred ca acolo e scrisa cea mai intima taina a mea.
Pur si simplu e asa, pentru ca au trecut atitia amar de ani si eu inca ma mai intreb ce poate fi scris intr-o carte despre felul cum un copil egiptean de acum citeva mii de ani, isi poate petrece o zi.
Astazi mi-am inceput ziua cu ochii lipiti de lipiciute de nesomn, Zoli cu capul pe masa lui pentru ca ploua, baz baz, lumina aurie in birou, miam miam cafeaua, of of, hi hi..muzica buna.
Apoi la cei mici, Istoria artelor.
Pe treptzi (Rodica de romana m-a intrebat violet: cum poate Sa-ti Vina sa spui "treptzi"?! cand stii ca e total aiurea, si eu am apasat: Trepti Trepti, asa spuneau toti mediesenii mei, lasa-ma bihoreanco sa le am si eu pe ale mele), mi-am adus aminte de copilul acela egiptean si pentru ca erau cuminti copiii, m-am trezit direct in Egiptul antic, cu ei in sir dupa mine, invirtind cerul ca intr-un ceaun, pentru ca din praf stele s-a adunat nisipul acela mult din care apoi oamenii au construit inaltimi ca sa se uite de pe ele, tot la cer..
M-am ridicat, clar, la doua palme de nisip.
In fereastra urmatoare m-am transformat intr-o doamna cu hartii, si l-am asistat la ora pe Petre cel de istorie, sa vad cum isi antreneaza si el copiii in primul razboi mondial..
Cafea miam miam pauza, sa nu uit lumanarile, unde esti Dorule de romana?! Sa fie cat un camp de licurici joi seara, va fi comemorare, pentru ca joi gandim la Eminescu asezati ghemuit pe unde stim, cu lumanarele in mana si soapte-cor, ce se leagana sonor in timp ce alti copii ca noi, dar mai poeti, vor deschide carti si caiete, ca sa-l cante...
Inapoi in Egipt!
A treia ora din zi, n-au nici o vina micutii acestia ca trebuie sa ma repet, deci de data aceasta coboram din ceruri pe pamant, ca sa ajungem la nisip..
Ies prin alta fereastra, gafaind usor, si-mi trebuie un covrig intreg ca sa ma scutur de nisip.
Pentru ca urmeaza trei axe si reprezentarea dreptei in trei plane de proiectie.
Copii mai mari. Spatziu de manevra mai stramt.
Fara lumea povestilor, fara alinturi. Doar zimbete provocatoare spre intrecere, si scafarlii scarpinate cu o mina: Iese, nu iese. Unde mama e punctul ala? Cine sa mai gandeste la un simplu copil egiptean?..
Alta fereastra.
Unii si apoi altii, fosgaiala ca in filmele acelea cu Asterix si Obelix. Clap clap, fiecare cu ciocanele si cuiele lui, si materialele lui. Sa iasa constructia. Iau hartiile, imi termin sticla aia cu suc amarui acidulat (e cel mai rezonabil, comparativ cu melanjul acela de arome gretos-parfumate ale sucurilor imbuteliate de amicii "Pitzigoi"), bine bine, da da, ha ha, probleme organizatorice in birou cu baietii mei doi, Uit Cartea Mea Pe Masa, si dracuiesc in taxi ca voi sta ca pestele fara bicicleta seara, fara piticii mei din fratzia inelului, il vad pe sofer ca-si face cruce in dreptul bisericii si gandesc cu efect intirziat, (cam pe podul de peste Cris), ca uite, n-avem cum sa o dam in bara daca un fan al manelelor isi face inca cruce.
Imi amintesc Aceeasi identica imagine de acum un an aproape, (cam pe linga Biserica cu Luna), cind taximetristul tot cruce si-a facut, chiar daca muzica era alta, si zambesc oftand in sinea mea: iubesc romanii astia.. masina sare groapa, semn ca am ajuns la Cetate, blic face contorul, dau ultimii bani la taximetrist rusinandu-ma pe mine cum pot sa-i inghesui pe unii din virf de la Bucuresti pentru gropi, si urc la ateliere.
Iar gindesc la copilul egiptean si il invidiez pentru ziua lui calda.
Arcadele logiilor zvantura frigul, fetele stau cocolos pe linga calorifere. Mihaela lungana si asistenta mea preferata, imi intinde un pahar de tonomat (nu-i spune asa masinariei care da cafele) cu ciocolata fierbinte.
Imi spune cald: Dani, si in secunda aceea imi vin in minte toate variantele inventate de unii si altii ale numelui meu: mama si Marcus si Umberto-Danuta, Catalin-Dragodana, Raimar-Bella, Mihaela-Tu, Dorin-Auzi, Nicola-Danutzule, Ilarion-Danusyia, elevii Doamnadirectoare, Zoli-Dumneavoastra-tu, studentii-Doamna S, si tata, Dana. (draga).
Ma hotarasc, iubesc ultima varianta, ciomciolesc din ciocolata lichida si ma apuc de tocat mararul.
Uit complet de copilul egiptean.
Alcatuirea unei compozitii pornind de la studiul desenului, ce propune stilizarea elementelor formale intr-o alta ordine compozitionala, prin compunerea si recompunerea elementelor intr-o noua structura sintetica care sa favorizeze explorarea mijloacelor plastice.
Se vor urmari pricipiile de organizare ale suprafetzei: echilibru, armonie, unitate, diversitate in unitate, ritm, alternanta, simetrie, unitate compozitionala. Tehnica la alegere, spatiu de desfasurare patrat.
Douazeci si trei de studenti.
Douazeci si trei de compozitii.
Dupa prima lucrare, incepe sa mi se faca deodata cald, si intru asa intr-un lichid de imersie, care-mi indulceste in timp ce-mi ascute, simtzurile.
Sunt studenti cit ziua mea de nastere de multi, si alte lumi fiecare, si imi amintesc deodata de vremea cind eram furnica.
O iau furniceste voiniceste la picior, si trec spre epuizare din spatii coltoase in pete picturale ce fuzioneaza, pretiozitati, si-mi aduc aminte ca ar trebui sa-mi schimb ochelarii, pun degetele in schimb, sa pipai suprafetele de care mi-e pofta, trag aer in piept si ma uit la Mihaela cind trebuie sa iau o alta decizie, alt vocabular, altfel inventat, ca sa tragem de lucrare noi doua, daca fata e cu ochii pe ceas ca o asteapta flacaul la barul de sub blocul meu, dau sa merg mai departe si ma razgandesc zmucit, nu mai sunt cu borduri aurite ci cu coltzuri, imi vine sa aprind o tigara ca sa cistig apoi timp, ies din hatis si intru in alta lucrare, unde povestea abia se vede de tremuratoare ce e.
Sa nu gresesc, sa nu lovesc imi spun, uite ce bune intentii in liniile lucrarii, hai sa ne odihnim, hai sa pornim de la capat spre miez, unde sunt culorile? de ce prea multe culori? ce inseamna acordul complementarelor si de ce ma dor dintii cind complementarele tipa, unde mi-e patratul, vai cite patrate, si cind ajung la capat si iar se formeaza un rind, imi trec prin minte sirenele acelea din vis, si imi spun: har domnului, bine ca am stiut sa le visez colorate in acvariu.
Cobor Treptzile aruncind chistocul in cilindrul scrumiera si pe lift pina la sapte ma gindesc la baia cu spuma. Ura!
Motanul Igor ia primul masa, vin copiii la ora de pictura, unde e cartea mea cu hobbitii? Incep a treia oara romanul lui Agatha, n-o sa-l citesc niciodata pe de-a-ntregul, dar lasa, mi-e drag Poirot.
Vine Guido, info-man, elevul meu preferat de acum 1000000 de ani. Tz tz tz, trebuie dat jos tot, PC reformatat ca e batrin.
Trebuie reinstalat tot, la nivel superior.
Pana atunci, salvati va rog casutele. Fara rezultat. Stocul e prea mare. Sacrific pe cele cu imagini trimise. Degeaba. Le impart pe grupe, e ca si cum imi vand copiii.
Mai bine pe mal de apa, cu buzunarele goale pline de greieri..ma bate un gand...
Vad malul de apa, si de aici clonc, copilul egiptean. Suna Alexa, si din Egipt trec la greci, pentru ca desenam dupa Diana, capul de ghips.
Mai e baiatul de la arhitectura pe partea cealalta, dar el deseneaza sfere, Guido infuleca tartina de pe farfurie, PC-ul clap clap, Igor se urca impertinent pe masa printre culori, si Santana canta corazon espinado.
Nu ma pot gindi deci la copilul egiptean.
Tic tac uite ora sapte seara. Pleaca toti in ordinea inversa sosirii, tic tac ceasul, ma uit putin prin colturi dupa un spatiu alb, masa de seara, miam, imi maninc ritmonormul, imi verific casutele.
Tu.
Fac rapid socoteala: ce zi e azi? Unsprezece.
Si inteleg ca definitiv am invins Semnele.
Atita vreme cat pentru mine, doua numere se aduna si fac cifra doi formand o Zi Ca Un Ou Cu Doua Galbenusuri (ca m-a invatat azi Zoli ca cifrele sunt doar pina la zece) si incape in Ziua Asta A Mea, Toata Viata mea Tu, hi hi, mama lor de Semne!
Mi-am amintit de o zi din viata unui copil egiptean si mi-am promis ca maine cind trec pe la mama sa caut cartea aceea, si sa am curajul sa o citesc.
Nu m-ar mai mira ca maine sa descopar ca personajul acela sunt tot eu, intr-o alta viata anterioara, nascuta din pacate, intr-o zi ca un ou cu un singur galbenush.
photo: Musical Crane by code poet.jpg
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu