Alice a fost intotdeauna, in imaginatia mea, nepotrivit de mare.
Nepotrivit imbracata pentru o calatorie, nepotrivit de neglijenta cu ciorapii ei dungati.
Usa intotdeauna prea mica, personajele din poveste prea grabite ca sa se uite la ea, iepurele alb prea nesuferit din cauza ceasului aluia al lui, cartile de joc prea colorate, zambetul pisoiului prea fara pisoi, lichidul miraculos din sticluta prea incolor pentru un lichid facator de minuni.
Povestea - prea captivanta printre atatea încalcituri.
E straniu cat de simplu poti intelege o poveste, daca ti-o sopteste cineva la ureche. Ti se pare firesc sa ti-o imaginezi rotunda ca o pecete, si odata ce ajungi partasa a unui secret, numele adevarate ale personajelor fac parte parca din taina... eu merit sa fiu partasa pana si la cea mai ascunsa taina.
Tot ce simt eu ca trebuie sa simt, eu merit.
Asadar nu-mi cere chiar imposibilul, oricat de condamnata la inepuizabil as fi. Acum mi-e imposibil sa privesc simplu o femeie nepotrivita cu propria ei poveste, daca e atat de potrivit de mare si atat de uluitor de frumoasa si perfect pregatita pentru o calatorie, cu dungile ciorapului creionand impecabil piciorul tras în matase.
Lasa taina la locul care este si citeste mai bine dictionarul de simboluri care ne invata ca daca aurul inseamna si aura iar pietrele sunt oameni, toate metodele de alchimie spirituala sunt permise.
Piatra pe care mi-o doresc e alba. Tinctura mea de aur, Piatra Tuturor Intelepciunilor..
"Despre dedin inspre iubire" - Dana Stefan (Editura Liternet)
photo: Musical Crane by code poet.jpg
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu