Pe o stradă, undeva, se afla casa argintarului. Casa argintarului are la ferestre mici obiecte filigranate, din argint, aşezate deasupra în nişte nişe la vedere.
Obiectele, delicate aţe împletite şi înnodate în pietre roz, păstrează închise etanş în ele memoriile unei zile, înşirându-le, ca un reflex perlat.
Obiectele, dantelării şi preţiozităţi bătute în arginturi coclite, privelişti în lumini, din care gândul amestecă umbre desfăcând o fiecare seară, în alte grafii.
Obiectele, ţesături mulate pe forme simple învârtite, ca un penel ce amestecă valul risipit cât să picteze apoi din el o simplă acuarelă...
Obiectele, recipiente ce-au prins în ele fircălituri de roşuri, să poată apoi noaptea ca să le descâlcească…
Obiectele, arginturi ce închid ca într-o chisea portocaliul zahărului cristal peste măruntul zilei noastre, în praf de risipiri…
Aţe încâlcite în obiecte preţioase leagă sufletul… În drumul său, prin spirale de alb se lasă muiate luminile din umbre...
Casa argintarului are în nişe obiecte de argint filigranat ce decorează subtil ferestrele, şi ele sunt atât de neapărate şi atât de liber puse la vedere, încât nimănui nu-i trece prin gând să le fure…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu