Un Caleidoscop este necesar în momentul în care ai nevoie să descifrezi flori de sticlă, ce trebuie să răsară pentru a imprima în ele amperntele celui ce le priveşte. Turnate lichid, între oglinzile ce le desprind arginitiu dintr-o rotire, ele sunt stratificări ale gândului, explozii imaginare, substanţe colorate în minuscule detalii geometrice, unde simpla lor alăturare înşiră propriile lor poveşti stelare.
Compoziţia sticlei stârneşte rezonanţe surprinse în delicate spaţii, adânc marin ale văluritelor stări, semne şi cozi căzătoare ale atât de esenţialului imaginar albastru-infinit, apoi hăţişuri inventate din verzurile crude ale minţii legate simplu în pătrate cuprinse între alte colţuri risipite simetric, prin propriile lor imagini, oglindind...
Fragmentele se reordonează dintr-o simplă imagine rotită în spaţii ale unui altfel de întreg repetabil pe care şi-l doreşte firea...
Apoi şi valul din arginturi şi stările din roşuri din geometrizate flori, se suprapun dintr-o joacă alăturând, în felii aşezate într-o privire multiplicată de şapte ori câte şapte.
Poveşti târâte prin culori sticloase, dispuneri inventive decorând, suprafeţe tăioase prinse în rozete, spaţii răsucite, transparenţe arzătoare de portocaliu, alaturări de cercuri, încolăciri ce stârnesc imaginarul, vise, eliberări ale gândului printr-o simplă învârteală reflectă tot atâtea alte posibile lumi în alte posibile imagini...
Din simplul joc al imaginarului, tu răscoleşti, jucându-te translucid, dicţionarul de simboluri al oglindirii tale, stârnind imaginea unui anume anotimp parcă încastrat tenace într-o spirală pentru a multiplica memoria clipei, pe care să o aşezi spre păstrare, iremediabil, în fiinţa mea..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu