Feteasca neagra si babeasca..
Si-un rosu sange de iepure, e mustul..
Sa ai camesoi din acela cu tocanei, ziceam, din cipca alba ca spuma de pe lapte, sa-l ridici pana spre brau, cu colturi scapate in zemurile acelea zbaute de rosu nebun, sa zdrobesti cu picioarele, sa simti cum te picteaza lichidul, sa simti cum te trage sa fii sugativa, mazgalind apoi tu colturile tale cu vinetiu, sa te piste hoaspele si sa ti se faca pielea gaina, sa simti maini lunecoase mocicolind culoarea prin alte felii, sa ti se faca frig ca sa ai de ce sa te acoperi, sa ai nevoie sa adulmeci aerul ca sa nu te imbeti cu tamaioasa boabelor, si-atunci sa inghiti cu pofta aerul pana se transforma iar intr-un fel de rosu, sa dai cu limba ca sa te faci una cu mustul, sa nu mai stii sa te deosebesti de struguri, sa bei din pumnul celuilalt daca ti-e sete, sa manjesti nasul chitcaind rubiniu, sa intelegi cum poate iubi un strugure ca iese atata zeama din el, sa ti se faca parul carcei de care se agata miezuri rosii, sa poti zambi copilareste cand le framanti, sa te prinzi de gatul celuilalt ca sa nu aluneci singura daca o fi sa te ineci in struguri, sa saruti gandind ca furi o gura de aer apoi, sa te stergi cu un stergar de in topit, sa poata ramane marturie amprenta sarutului, sa inramezi panza aceea si sa-i spui simplu: VINUL.
Scriu ca sa ramana scrisul vinului, e toamna si se aseaza anotimpurile ingramadit in om, cine are vreme sa se gandeasca doar la simple scantei, cand la tara oamenii se iubesc pregatind butoaiele pentru ritualul facutului de vin?
Vin alb, vin rosu, vin negru-violet...
Vin rosu sange de Iepure al Lunii...
Zemuri scurse pe degete si sa pictezi cu ele...
Ti se zdruncina toate cele, nu mai vrei nimic.
Cat pot cuprinde intr-un ciorchine, iubitul vinului acestor zile, intr-un un butoi de lemn invechit?
Povestea facutului de iubit de vin, aroma incolacita ca un fum de pe dealuri, pe un fond muzical venit de undeva, albastru-violaceu, din surdina...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu