După eşarfele pictate cu verdele de măr al grădinii cuvintelor reinventate din firul de mătase, lumile necunoscute ale călătorilor, Sinushii, fauni zburători cuibăriţi între miezul copacilor şi scoarţă, Iele Anade dănţuind albastruri lunecate scăpărând nopţile din Lună în portocaliuri nebune, Uiluipozi care se sprijină pe singurul lor toiag răsucit şi când vor să se tragă la umbră se prefac ei înşişi în arbori umbroşi ca nişte umbrele, Ertepii cu ochii lor de mărimea bobului de piper, îngrămădiţi toţi într-o singură spirală, pe frunte, cât pentru o privire, ca să te rătăceşti, Aniluii, cu iarba încâlcită ce le creşte ca o bordură pe margini de aripi, Unucentaurii, bărbaţi până la jumătate şi de la jumătate, cabrând, animale de povară terminate în cozi de păuni, Euliţii din tărâmul de dincolo de munţi, fără de cuvânt rostit, dar cu un semn pe gât şi care trăiesc însă numai cu aerul pe care ţi-l sorb din priviri, Avodlomii cei născuţi sub stea cu har, dar cu guri ce încheie ca nasturii trupul şi ochi în loc de unghii, Nadeiele din Marea Roşie, cu părul atât de mătăsos încât marinarii îşi fac funii din el, ca să se poată lega de catarg când ispita cântecului e prea mare, Unuzii, cei cu picioarele împletite în trei cărări, încât cine se încumetă la drumul lor după ei, ajung întotdeauna de unde au plecat şi nu de unde să nu se mai întoarcă, animale fantastice Artaipiţii si Piatraipiţii cei legati, cei cu ochii licărind şi de unde scapără apoi licuricii care le populează insula, şi nodul se leagă, ornat cu fibule în formă de Ea şi de El, limbaj al semnelor ciucuri zbătând tivurile anotimpului de reîmblânzire a eşarfei...
Învelită în ţesătura din fir organic de mătase, Pupa Pământului visează…
Iubirea, Alb Alfabet al Tăcerii, reinventând cuvinte …
Şi ca să croiască apoi din ea o eşarfă şi iar şi iar ca să se decoreze…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu