miercuri, 1 februarie 2012

Botticelli



Ceasul nostru desteptator e atat de meserias incat ne e frica de el cand trebuie sa ne trezim cu noaptea in cap. Face fix cum il taie pe el capul.

-Serviciul telefonic ora exacta, imi raspunde vocea dolofanei.
(Dolofana trebuie ca era, de vreme ce-am simtit-o cat de greu se taraste sa-mi raspunda).
Dar eu obisnuita deja cu oamenii de toate felurile si de toate culorile, trec peste asta si-i turui poezia:
-Un apel de trezire va rog, pe maine dimineata la 4, sunt casa "S" cu numarul 'blabla cu 7 la mijloc', stiti, sapte de la sapte pitici (mi-au intrat in sange deja piticii astia, prea periculoase confuzii cu sasele din care cauza, nespecificand, cu siguranta se va face ca apelul de cu noaptea in cap sa ajunga la tine din cauza sunetului deviat, ca sa-mi pierd apoi eu trenul), si multumesc frumos doamna, mai apuc sa spun, inainte de a o auzi cum casca..
-"S" cu numarul, da, cu 7 de la sapte pitici, da, bine, am inteles, imi intareste grasuta, plescaind.
Si bineinteles ca fac ochi inainte de 4, sa astept apelul centralistei, ca sa nu sar pe baiguite, cand o sa sune.
Tzir tzir deci telefonul.
Sar bodoganind (totusi, oribil de prea de dimineata) si pun urechea.
-Familia Alba ca Zapada?..e ora 4..serviciul telefonic ora fixa si bla bla, ca mai mult nu mi-a mai trebuit..
Cainele meu a fost urgent langa mine sa inteleaga, unde arde, CE-I?!

Pe cainele meu il cheama Botticelli..
Uite si tu ce nebunie e..:)

(comentariu la textul "Braque"- Sorin Teodoriu [sache])

Niciun comentariu: