joi, 2 februarie 2012

Mariuca

Cum mă atingi tu pe mine când privesc pe fereastră cum ninge,
tu Mărie,
mă unge iarna pe suflet,
mă năpădeşte în petele unui decembrie
răsădit peste noapte în crânguri de zăpadă
unde,
printre ani,
din alburi,
poeţii
îşi măsoară anotimpurile după ninsoarea ta,
pe care o mături tu,
în crângul tău de suflet
şi timpul trece,
si se petrece cu roşuri în obraji
de dragul tuturor culorilor
ce nu se mai tem pe lângă tine,
nu se mai tem...

Niciun comentariu: