joi, 2 februarie 2012

Ioana >ioana_s@graphicdesign ro< wrote: Copacii mor în picioare

Vânzoleală pe stradă. Eu, ca toţi oamenii.
La Ikea - un banner. Să nu tăiem copacii.
O familie cu patru membri consumă într-un an atâta oxigen, cât oxigen degajă într-un an, un singur copac.
Îţi scriu ca să te întreb, dacă eu respir o pătrime de copac, asta înseamnă că sunt legată de el? Că el mă hrăneşte, şi atunci că am parte de o pătrime de copac al meu?
Ce-o să se întâmple cu mine dacă îmi moare copacul?
Sau dacă eu într-o zi nu mai sunt, aerul pe care eu nu-l mai respir cui i se dă?
Undeva departe, peisajul se va reface din nou, rotind decorul...
Şi dacă eu consum mai mult oxigen, să zicem, după o alergătură, asta înseamnă că ceilalţi ai mei respiră mai puţin aer în clipa aceea?!...
...Sau îşi ţin respiraţia?...
Ce se întâmplă dacă şi copacul meu îşi ţine respiraţia?
Dar puii lui îi vor hrăni pe ai mei cu oxigen?!
Şi ce legătură au toate acestea cu arborele genealogic, tu mamă?...

P.S:
Ai ebosha în attach file. Azi mă apuc s-o pictez.


Photobucket

Niciun comentariu: