Foto: dana stefan
Legenda viorii
O fost odată un ficior şi numai pă el l-o avut mă-sa. S-o fost tare rău. Ş-api l-o blăstămat mă-sa, că nu o ascultat. O tăt blăstămat, o tăt blăstămat. Odată o zâs că să n-aibă aşezămânz până nu s-a sui în naltul ceriului şi s-a coborî în fundu pământului, să n-aibă stare; şi până n-a face glas de lemn uscat.
Zice că în doisprăzece ani s-o suit în naltul ceriului şi s-o băgat în fundu pământului. Şi la doisprăzece ani o vinit pă pământ. Şi şi-o făcut ceteră din lemn uscat. De paltin. Şi s-o luat pri sate în jos. Mărgând prin sate şi cântând, oaminii ieşeu şi să mnirau că nu mai auzâseră glas de lemn uscat. S-o luat, s-o luat pân sate-n jos. O nimerit în satu lui. O ieşit tătă lumea să vadă cum zice cu cetera. Cine zâce cu cetera? Ce-i aia? Că n-o ştiut ce-i aia. S-o tălălit tomna cu mama lui. O zâs:
- De unde eşti?
- D-api ia de unde...
O spus el de unde-i, da nu ş-o cunoscut satu. S-api zâce c-o plâns mă-sa că o fost ficioru ei.
Că ş-o bănuit faptile care le-o făcut.
Să zâce că nu-i slobod sa sudui cetera, că pântru ie o suferit on suflet de om.
Hristea Ileana a Bouţului, 70 de ani
Muntele Rece, Păltinei
din Cartea Vâlvelor - Maria Ioniţă
Glosar
a ui - a îngâna ( cu accent pe "i" )
a hori - a cânta
pădră, pedri, prep. - în dreptul
a grămujda - a nu scoate o vorbă
a sudui - a înjura, a vorbi urât
amu - acum
ceteră - vioară
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu