Albastru Navy

Să ştii că eu sunt tentată la prima vedere să fiu pur şi simplu o femeie.
O femeie curioasă ca oricare alta, când e să aflu ce fel de culoare spui tu că sunt. Adică un soi de “ia să vad! ia să vad!”… Nu mai ţin cont de ce ştiu despre mine.
Apoi bineînţeles, încep să-mi amintesc şi să privesc serios la mine prin ochii tăi, mă recompun încet, fac analogii voite între ce ştiu eu că sunt şi ce ştie culoarea şi ce ştii tu.
Ba mai mult, încerc să găsesc până şi scuze, şi mie, şi culorii, dacă nu mă potrivesc cu cea pe care o văd eu: caut să-mi identific culoarea care ştiu ca-mi este, trăgând de ea ca de un aluat de plăcintă românească pe faţă de masă albă ca făina, să se lipească pe forma unsă cu mierea mea.
Off, sunt totuşi în primul rând femeie…
Dar de aici încolo, orice ţine de interpretările mele de culoare, nu sunt dispusă să accept, şi nici să iert...
Eu sunt culoarea mea.
Când e vorba de tine însă, nu se poate decât invers: culoarea ta e prea complicată pentru a îmbrăca simplu în fraze, însuşirile tale...

Tu eşti albastru navy, ceea ce înseamnă când albastru aviator, când albastru marin, e un soi de albastru-verde la prima vedere, aşa vei spune tu. Şi eu îţi spun pe înţelesul tău că da, ea înseamnă un amestec îndrăzneţ între două familii : albastru şi verde, şi atunci tu trebuie să vrei să înţelegi care din albastruri iubeşte ce fel de verde, cine le-a făcut cunoştinţă, cât din cer prăfuieşte orizontul cu marea, -pe furtună sau pe lumină?- câte alge intră în compoziţie cu câte picături de ploaie, ce înseamnă ierburile de vrajă pe care le-a ştiut amesteca în mojarul său Iepurele de Argint -şi lângă ce fel de copac?- apoi care dintre sirenele cu păr colorat s-a iubit cu pescarul, pentru că navy e scăldat şi de mare şi de soare, de ploaie şi de rugină şi se lipesc de el scoicile şi algele, îl ating sirenele, îl stropesc şi balenele, îi cântă delfinii şi-l adulmecă şi rechinii…

Dacă trebuie însă ca eu să-ţi povestesc ţie ce eşti pe înţelesul meu, atunci navy este obiectul plutitor pe care tu îl construieşti în mine, unificarea şi sensul apartenenţei mele la întregul tău, albastrul acesta este profunzimea sentimentului pe care ţi-l port primind sărutul tău în casa gurii mele, lobul urechii tale udat de şoapta mea, sensibilitatea mea explozivă când tu atingi amprente, te simt senzorial, îmi eşti durata de dincolo de timp, îmi eşti punct de vedere obţinut cu atâta greutate din amestecuri şi anevoioase prelucrări, eşti o culoare de o anume preţiozitate ce se plăteşte astfel cu atâta aur cât cântăreşte amestecul din noi...
Accesoriu al acestei culori e parfumul, pentru fiecare anotimp al meu altul, pentru fiecare temperament al meu altul, apoi eşti aroma acestei culori pentru care fiecărei adieri de verde, îi corespunde o şoaptă albastră...

Tu eşti ficţiunea unui personaj ce se doreşte neobservat, lăsând în jur îmbătătoarea aromă ceruleum-terra verde..

Pentru că eu sunt azi oliv, tu eşti albastru navy .
Pe o insula cu măslini, a acostat o navă…