"Ultima data" - poezie de Daniel Bratu
- Ultima dată ! şopteşti,
- Ultima oară !.
Te zideşti într-o lespede
şi zidul coboară
- Ultima oară !! îmi strigi,
- Ultima dată !!
Mişcare rigidă de piatră.
Fărâmiţată.
- Ultima dată !!! m-alungi,
- Ultima oară !
Şi-n plânsetul rece, pe zid,
umbre coboară.
- Ultima oară ? te-ntreb,
- Ultima data ?
Linişte, linişte oarbă de-acum.
Desperecheată.
Globul de lumină
a rămas,
atârnând de cer,
într-o poziţie nouă.
- Ultima dată ?! mă-ntreb,
gustând ierbivor
urmele tale
pline de rouă…
-Ultima data ! soptesc,
-Ultima oara !
..si zidul inchide in lespezi lumile mele neaparate, greieri pastrati in ulcior, si pietre in cinci culori repara linia curbata a frontierei noastre ce ne zideste in soaptele tinutului de sus sau tinutului de jos, ca eu sa pot ramane sunetul liniilor ce ne leaga..
-Ultima oara !! iti strig,
-Ultima data !!
..si piatra mea pastreaza aromele tale cat sa te prefac in casa painii, si sa-mi hranesc cerurile mele cu ea, si ca din pietrele ce-au mai ramas din tine sa pot ciopli desavarsirea decorandu-mi degetele cu inele ce pastreaza in monturi, ciobituri din tine..
- Ultima data !!! te-alung,
- Ultima oara !
..sunt umbra incolacita, iedera lucrurilor tale trecatoare infrunzind, parti neatinse de lumina racorind din carcei campurile tale, departate de hotar..
..sunt iedera ta cataratoare pe axa copacului din tine, pentru vremea cand clipele tale n-or sa mai stie sa se prefaca, umbra..
- Ultima oara ? ma-ntrebi,
- Ultima data ?
..imi desperechezi izvoarele petrecandu-ti mainile dupa locurile prin care am fost, ca sa-mi atingi centrul linistilor mele din tine, univers al cifrei unu, punct al plecarii mele in calatorii..
..si eu sa pot sa-ti spun: saruta-ma in cele sapte si de sapte ori sapte universuri, uite, sunt decorata cu globuri de lumini atarnate de lob, inflorind pentru tine in boabe de rasini..
- Ultima data ?! te-ntrebi..
...ultima oara: prin iarba - raspunsurile mele soptite, privelisti in roua pasilor mei..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu