miercuri, 1 februarie 2012

Sa-ti spun un secret ( Gondolele )



A fost odata, cand in vitrine erau expuse gondole.
Erau aduse din te miri de pe unde tari, si erau intotdeauna rosii, si sufocate cu pretiozitati de auriu.
Eu n-am vitrine, pentru ca nu mi-am dorit niciodata o gondola inecata in praf..
Dar ciudat, daca e sa imi imaginez Venetia, vad gondolele rosii cu auriu zbaute intr-un gri-metalic, perfect decorativ, si simt ca doar rotirea de ape leaga orasul plutitor, in alunecarea pe sub podete..
Am vazut odata un film, in care cei doi eroi au trecut intr-un vaporas pe sub asemenea poduri ale Venetiei, leganati din amintiri, si a fost acolo pret de cateva clipe o metafora foarte subtila: obiectul plutitor intrand in conul de umbra al podului, a INTORS TIMPUL, si vraja a durat cat umbra..
Barbatul si femeia si-au parcurs in cateva clipe, privindu-se amestecat, toata povestea lor de iubire..
Apoi vaporasul a alunecat in soare si existentele celor doi au fost pecetluite definitiv separat, topind-risipit iubirea in lumina.
Stii povestea?..

(In soapta la ureche)
..eu cred asa: gondolele au puterea magica de a te tine definitiv, in conul de umbra al podului...

Niciun comentariu: