Insula mea - pamant rasturnat al lumii unde framantate din umbre arse aprins dogoritor, deprinderile mele insulare intiparesc nisipurile memoriei in tot ce avem noi doi sa ne amintim...
Pe Insula mea, ate de tremuratoare ganduri se rotesc in amiaza ca sa se risipeasca apoi marunt in larg...
Oglindiri de sticla, cerul ce isi strecoara ceruleum lumina in calcar de pietre verzi... Tainele inchise in cochilii.
sa nu pierzi...sa nu ma pierzi...
strânge-te-as de sapte ori
cât a cerului ‘naltare
sa te prind de dupa sori
sa te-apun gingas în mare
Pasi in doi si noi desculti, sapte anotimpuri, beti de lumina si prea nauci-habauci, sa vina coloratele umbre, sa vina si noaptea sa ne incolaceasca, sa ne ingramadeasca ultramarin in incalciturile ei, sa vina noaptea albastrurilor, destainuitoarea...
Plimbandu-ne desculti, soaptele ocrului si clipele de azururi isi aduna inepuizabil intre maluri, ape de umbra, umbre de pamanturi...
valuri...valuri...
sa-mi rasai din bob sarat
poduri galbene de ceata
trudnic trupul înspumat
valu-ma spre dimineata
Cum ne plimbam pe nisipul de mare, de dincolo de cerul lipit cu arginturi, in miezuri abrupte-de-noapte valurile se prabusesc galben catre uscaturi, insetate de tarm, ca si cum din elanul unei mari iubiri s-ar naste setea infinita a visului ce zbate sentimentele noastre, alge de maluri...
sarutand...inganand...agale
scoica tarmului sa fiu
în nisipuri sa-mi pierd zborul
si de umbra sa te tiu
pescarus stingher mi-i dorul
Ai auzit ce fosnet are valul cand isi risipeste spuma
pe nisip? Cerul isi scapara portocaliurile somnoroase si coapte, iar in noaptea aceasta, va mesteca in mojar ierburi de vraja, usor fredonand, Iepurele Alb al Lunii...
Ssssffarrrrlllllll...lllllllrrrrsffassss...
cum sa-ti spui tot ce-am visat
când clepsidra se desira
dintr-un ochi spre celalalt
din neanturi spre lumina?
(Stiai ca sideful marii e scaparat de Luna noapte de noapte, din pulberea de vraja? De aceea purtand tu mana clepsidra peste conturul meu, ma manjesc de pulbere de tine.)
ma-nbina...ma alina...
Insula este cand suntem doar noi doi, cerul pe nisipul caruia ne iubim si acolo sus, toate albastrurile, zilele si noptile si valurile si umbrele si luminile si visele si oglindirile, si tainele si amintirile si spumele de cer se prabusesc peste tarmurile noastre...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu