Povestea nevăzută e zona colorată a părţii ei ascunse.
Îşi macină de nebună pulberea în mojar,
amestecată printre lucrurile pământeşti cât să ne facă nouă praf gândurile.
Probabil numai aşa crede ea că avem din ce presimţi…
Noi spunem însă poetic: Suntem faţa ascunsă a Lunii, of…
Azi însă de exemplu, până şi Luna pare că e dintr-o culoare
din care s-au scuturat încet umbre scăpate din Luna de dincolo de ea.
În cercuri albe, tot mai largi, cuvintele înşirate pe aţa ce-o îmbrobodesc,
sunt ale unui pământean prea îndrăgostit.
Povestea lui o fredonează lălăit Iepurele Alb al Lunii, cocoţat acolo sus,
în timp ce mestecă ierburile de vrajă în mojar, habar n-având de ce şi pentru cine…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu