Paine neagra cu struguri

foto: stieglitz equivalent


Azi a fost o zi in care din atata gandit spre inlauntruri, pur si simplu curg cuvintele singure si se iubesc demn in compuneri cu subiect si predicat.
Vine o vreme in viata unui om, cand o zi de nastere devine un moment al gandului, fara sa-ti mai vina sa o sarbatoresti festiv.
Nu ai nevoie decat de o stare anume a ta, te legi pur si simplu de anotimp, eu sunt toamna, tu esti primavara, parintii si bunicii si fratii sunt anotimpurile lor si n-ai simtit?.. pasesti pe strada gandind la fiecare zi aniversara de pe partea sufletului care simte omul indragit ce locuieste tocmai acolo in tine, in propriul sau anotimp..
Spui primavara si pasesti pe strazi adulmecand detaliile tatalui, vara stai seri gandind la bunici, toamna are gustul vreunui prieten si iarna e a celor care se nasc tainic, pentru ca iarna e atat de tacuta incat nu i se aud pasii in zapada..
Oamenii parca imprumuta ceva din insusirile anotimpurilor in care s-au nascut..
Si e foarte bine sa se intample si asa.
Abia spre maturitate intelegi in cate feluri poti sa te regasesti cand sarbatoresti pe cineva.
Cand e vorba sa-ti sarbatoresti propria ta zi de nastere insa, intelegi dupa cum vor anii: Ca fiecare aniversare a ta are si ea varsta ei.
Nu exista o mai perfecta varsta ca a copilariei ca sa ai sansa sa gandesti fericit si cu pofta doar la tortul acela mare de ciocolata plin cu lumanarele si la cate alte daruri, ale cator copii si oameni mari care se aduna sa-ti daruiasca tie si doamne, ce gust bun iti ramane vreme indelungata dupa astfel de festinuri, ce aduna laolalta oamenii din drag de a sarbatori un copil..
Imaginile acestea sunt cele mai preganante, cele mai intime si pretioase, ele se aduna an de an si se aduna, si devin buchete mai parfumate decat insasi florile pe cere ti le ofera apoi primul prieten de scoala, sau prima iubire ce va veni intr-o zi..
Aceasta cred eu ca este prima linie peste care sari mai departe ca apoi, pentru ca sa se poata intr-o zi cand te trezesti om mare ca tot amintirile primare sa fie cele care sa te atinga cel mai mult.
Vine apoi o varsta cand nu mai gandesti in ziua ta de nastere la tine, ci mai degraba la cei care isi amintesc ca e ziua ta.
Incepi sa devii pana si nelinistit din asta, parca n-ai mai vrea decat sa-i numeri pe cei ce au ramas si eu am incercat sa intzeleg de ce si am descoperit ca devine necesar sa ai certitudinea ca existi pregnant in cei pe care tu ai hotarat ca ti-au mai ramas. Poate acest fenomen se intampla atunci cand nu mai stau toti ai tai la masa alba, poate ai devenit mai mare, poate prea mare, poate incepi sa te temi de ziua aceasta si atunci gandesti mai departe salvator, la mama.
Si iar devine mai frumos si panza pe masa se preface in spuma de lapte, si ajungi duios sa-ti vina sa-i umpli bratele de flori, pasind pe strada gandind de ziua ta la ea, si ti-o imaginezi in chinurile facerii, si legatura aceea intima intre ea si tine, si tu cum ai fi putut arata pe drumul spre lume, si mainile ei, si sufletul ei muncit sa te faca, si numai ea si cu tine, ca si cum ai roti un cerc al culorilor fizice ca sa poata sa fie in stare sa dea pana la urma ele, albul acela lumina, ALBUL ACELA PERFECT..
Amestecul si desprinderea in doua trebuie ca e uluitoare, iti vine sa gandesti..poate asta inseamna si ziua ta..
Daca ai sansa sa fii femeie, afli apoi intr-un anume alt anotimp, cat poate fi de miraculos acest adevar..o zi de nastere e ziua mamei.

Apoi ziua de nastere incepe sa devina amintire..
Nu-ti mai doresti decat sa te gandesti la ea, in pace.
Te deranjeaza orice sunet deviat, orice stridenta, devii tacut gandind doar la anotimpul in sine al zilei tale.
Facere din facere..

Aniversarea zilei mele de nastere a fost pentru mine incarcata de cele mai adanci si grave semnificatii..tatal meu nu mai e prezent de-un timp, si eu sunt in sfarsit pe drumul meu esential, intoarsa de dinolo de muntii pe care trebuie ca i-am stiut dintr-o alta viata..
Ziua mi-am sarbatorit-o in cea mai adanca si solitara tacere, cu ochii fixand in albastru tomnatec cateva repere..

Copilul meu s-a nascut primavara.
As vrea sa intelegi si-ti mai spun ca in anotimpul copilului meu, eu mi-am afundat mainile in pamant sapand santuri cu degetele in glastre, si am risipit amestecat, unele peste altele, toate semintele mele de flori..

In sufletul meu, ziua mea de nastere inseamna saditul semintelor..