Cuvinte reinventate

Motto:
Te iubesc



Din firul viermilor de matase se tes doar doua cuvinte.

Dar intai trebuie sa le cauti inauntrul tau cind le rostesti si sa simti cum se invarte universul infinit din tinele tau in stari si culori si icnete si linii melodice si anotimpuri cu stari inversate, sa nu te mai uimeasca de ce ninge peste tine cand stai trantit in lanul de grau sa te astamperi de cald, sau de ce canta greierii in mijloc de noapte in balansul dintre anul ce se duce si cel ce vine..
Oamenii ar fi trebuit sa reinventeze o CARTE doar pentru aceste doua cuvinte, in pagini tesute din fir de fluturi de matase sa le tipareasca sensurile, pentru ca numai fluturii aceia stiu tese fir atat de organic infasurat jur imprejur imprejurul lor incat din el sa se prefaca o casa si apoi firul acela are culoarea ideala a visului facerii, pulpa coapta de fruct neinventat de nimeni pe pamant si cu arome de pace nascute din verdele sau de dud, ce da miezul licorilor unui alt fruct, prunul cu amestecul lui de albastru cu rosu si tremurator in propria lui esenta aidoma sufletului ce tanjeste ametitor dupa felia organica din el, sa nu zboare, sa n-o ia vantul si s-o poarte peste alte arome ale altor arbori fructiferi..
Cum sa nu poti intelege apoi ca aceste cuvinte ce ar trebui reinventate altfel, inseamna geneza tuturor starilor si semnelor ce trag dupa ele cozi ale stelelor cazatoare, stii tu, cele care lasa in urma pe piele amprente si arome ce nu se pot astampara insa pentru ca nu se pot pierde intr-o lumina de zi..
Cum sa nu-ti poti imagina timpul acestor doua cuvinte ca ar trebui reinventate altfel, ca sa se poata face pulbere de suflet atunci cand le rostesti, pentru ca aceste cuvinte n-au voie sa fie rostite decit o data pe lume, ele sunt cuvinte coborate din cele sapte ceruri, cat sapte alte feluri de ceruri mereu reinventate, si culorile acestea de sapte ori sapte se nasc din amestecaturi nu din alaturari si trebuiesc privite numai din iarba pana in brau, indiferent ca lumineaza felinare din bostani sau candelabre din stele, sau scanteieri din licurici..
Gleznele unei femei careia ii spui aceste doua cuvinte trebuie sa poarte apoi ciorchini de greieri ce se iubesc sonor, soaptele noptii trebuie sa sune ca si picturile noptii lui van Gogh nebunul, sa se incolaceasca si sa se roteasca feliile din jurul acestor doua cuvinte, in chip de camp cu chiparosi si sa se prefaca apoi in foc de artificii anotimpul lor..
Nu rosti cuvintele acestea fara sa te gandesti la ele..
Nu te prinde gandind ca te agati de ele..
Nu risipi aroma din tine intr-un mar..
Sunt atat de multa incat se pierd cuvintele acestea omenesti prin straiele mele..
Sunt atit de atenta la sonoritatile lumii incat ma omoara orice sunet deviat al cuvintelor ce trebuiesc reinventate..
Sunt atat de obosita de propriile mele podoabe insirate pe ata incat as purta de-acum o simpla camasa de culoarea oaselor ingalbenite de vreme, cu un sirag din papadie prins din tulpinile goale si amare de seva verde astral..
Sunt atat de preocupata de mainile mele si de ochii mei si de gura mea si de imaginea pe care trebuie sa o recompun din mine incat aceste cuvinte or sa ma faca sa ma opresc din truda ca sa iti explic eu tie cat de neiertat este sa le rostesti fara sa le stii reinventa..
Sunt atat de frumoasa incat nu mi se mai potrivesc cuvintele acestea simple omenesti..
Sunt atat de transportata deasupra lumii incat ravnesc mai degraba sa zbor la doua palme de nisip ca sa ma mai pot iubi simplu pe-o plaja, decat sa mai citesc cuvinte..
Inchide ferestrele din tine, prinde cuvintele acestea ce zburatacesc prin tine, priveste-le bine si o sa intelegi cat de simple biete suflete se cuibaresc in ele, si de ce oamenii ar fi trebuit de la bun inceput sa le reinventeze..

Mai poti insa tine minte, ca eu simt pentru tine cat o lungime de-un brat si un deget, de fir de borangic..