Leredem, leredem,
alba-i linistea din lemn,
când te vad si când te chem
fibre lungi îmi trec prin semn.
Safirlom, safirlom,
uit safirele în Dom
si le ia un calator,
ochii tai în ele dorm.
Tepetem, tepodum,
cade visul meu nebun
tremurând pe caldarâm,
scrumul din ramasul-bun.
Unsovei, unsovai,
de la rasarit un crai
aducea un lemn de mai
taind codrul dinspre rai
iar în el te-aveam, m-aveai.
Leredem, leredem,
stam ascunsi, închisi în lemn
si din când în când te chem
dar ramân doar eu. Si-un semn.
Leredem leredem,
stam cuprinsi in alb de lemn,
in substante de tacere,
fibre inmuiate-n miere..
..sa se evapore cuvintele cat sa lase tatuate pe
umarul meu semne peste care gura ta sa ingane iar si iar:
Safirlom safirlom,
urca piatra pana-n Dom,
sa te legeni si sa dorm,
tepetem tepodum,
suspendati in vis nebun,
trecem puntea de matase
ale verzurilor scrum,
ai ai aiiii..unsovaiii..
tu esti craiul meu din rai,
si in el te-aveam, m-aveai..
Leredem, tepodum, dor de tine si de drum...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu