Motto:
Imagine the clouds dripping
Dig a hole in your garden to put them in.
Yoko Ono
Când tu îmi pipăi puternic şi apăsat conturul, culoare scurgându-se nedivizată şi într-o densă continuitate în spaţiul meu interior, tu îmbraci sunetul afon al travertinului meu înăsprit, stau pe lângă tine ca în preajma zidului, când norii se fac pietre şi pietrele sunt nori, tu eşti patima nopţilor de adio, îmbrăţişare pripită ca în preajma unui exil, tentă a privirii ce dă târcoale peisajului meu ce conţine un singur detaliu întreg şi concret, lumină raspândită pe ziduri într-o construcţie de umbre...
Tu îngrămădeşti în mine piatră pe piatră un spaţiu rezervat incorigibilei tale înclinaţii către superlativ, să fie el spaţiul fără îngustime, inepuizabil, să-şi afirme voinţa tocmai prin această confruntare cu ceea ce se opune obişnuinţelor, perpetuu culoare călătoare la graniţele imperiului, perpetuu culoare călătoare printre mentalităţi şi resturi de viaţă, perpetuu culoare călătoare, printre destine acumulate chiar şi din imaginate călătorii…
Eu sunt cea care m-am inventat conştiinţă într-o vastitate de orizonturi, vulnerabilă, desigur, fragilă uneori, dar, expansiv fremătătoare, tu mă reinventezi din secvenţe aruncate în hăuri, din vârtejul unor cununi alese din materii fără nume, fire răsucite după tine din posibile stabilităţi puse în mişcare fără să se fi urnit vreodată, tu eşti iarba mea năpădindu-mă, dom, esti bărbatul meu ca să mă exprim prin tine, ca şi cum prin tine sunt obsesia unei circularităţi care, crescând, să se înşurubeze în tine, în straturi de enigmă…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu