Dragostea mea,
te-aş împleti acum şi te-aş încâlci din aţe verzi
printre rozurile vii, la margini de ţărână,
movuri să-mi scape, picurând din rădăcini mai vechi…
Vreau să ştii,
florile nu umbresc niciodată, ci freamătă
când rozul e din acela ce ne îmbată cerul…
Şi-atunci,
sufletul meu,
sufletul meu-albele flori târzii,
albe flori să-şi piardă…
…albele flori…
