sâmbătă, 5 iulie 2008

Sunt DanAluistefan




Dragostea mea,
te-aş împleti acum şi te-aş încâlci din aţe verzi
printre rozurile vii, la margini de ţărână,
movuri să-mi scape, picurând din rădăcini mai vechi…
Vreau să ştii,
florile nu umbresc niciodată, ci freamătă
când rozul e din acela ce ne îmbată cerul…

Şi-atunci,
sufletul meu,
sufletul meu-albele flori târzii,
albe flori să-şi piardă…
…albele flori…

2 comentarii:

Anonim spunea...

Sunteti o adevarata poeta.
Bine ca v-am descoperit.
D.Vasilgu

Linea spunea...

multumesc in primul rand pentru prezenta, domnule.
sunteti oricand binevenit.:)