miercuri, 22 octombrie 2008
luni, 20 octombrie 2008
sâmbătă, 5 iulie 2008
Sunt DanAluistefan
Dragostea mea,
te-aş împleti acum şi te-aş încâlci din aţe verzi
printre rozurile vii, la margini de ţărână,
movuri să-mi scape, picurând din rădăcini mai vechi…
Vreau să ştii,
florile nu umbresc niciodată, ci freamătă
când rozul e din acela ce ne îmbată cerul…
Şi-atunci,
sufletul meu,
sufletul meu-albele flori târzii,
albe flori să-şi piardă…
…albele flori…
luni, 16 iunie 2008
sâmbătă, 24 mai 2008
vineri, 23 mai 2008
vineri, 14 martie 2008
vineri, 15 februarie 2008
duminică, 20 ianuarie 2008
Zgriminţaşul ( după Legendele din Apuseni )
"Legende din Apuseni" culese de Maria Ioniţă
după o relalare a Todosiei Cioază a Fetelor, 57 ani
Măguri-Robeşti.
"On om vine acasă că fusăsă la ţară. Vinea ploaie, să înnora. Mergând cu căruţa, iaca dă de on bătrân. Bătrânu s-o rugat să-l lese în căruţă.
- Noa, suie-te aicea!
S-o suit bătrânu dinapoia căruţii. Prindea a vini ploaie mare.
- A ploua! O zîs omu cătă bătrân.
- Poate că ne-a ploua!
S-o sculat bătrânu de-acolo şi l-o pus pă jugu loitrilor şi numai s-o sculat în pticioare şi-o făcut sămn cu bota pă cer ş-a zâs:
- Traje-ţi frâu, Davide! Că strâci ţarina.
Atunci el o auzît o voce din nori:
- Da încătrău să ma duc?
- Acolo pă munţi săci, să nu strici ţarina.
Atunci numai o văzut că să-mprăştie norii şi ploaia să duce.
Atunci omului i-o fost groază şi s-o gândit: “Doamne, oare cine fu aiesta”? După ce-o vinit acasă şi-o povestit, i-o spus oaminii că acela o fost zgriminţeş."
vineri, 11 ianuarie 2008
Abonați-vă la:
Postări (Atom)